RSS

După descărcarea tirurilor cu materiale de construcții sosite din Olanda în cele două serii și depozitarea corespunzătoare a acestora, sezonul rece nu a mai permis prea multe activităţi de şantier.

S-a lucrat totuşi în continuare la amenajarea intrării direct din drumul principal, a fost defrişată zona respectivă şi a fost adus material de umplutură pentru ridicarea acelei porţiuni la nivel cu drumul.

În interior s-au izolat termic două dintre încăperi şi s-a făcut o teracotă cu ajutorul căreia poate fi realizată căldura necesară în anotimpul rece, pentru cei care asigură paza incintei.

În paralel cu înaintarea actelor pentru obţinerea certificatului de urbanism şi a celorlalte documente necesare, se lucrează la proiectul construcţiei şi, în funcţie de acesta, sunt comandate şi o parte din materialele necesare – în special cele lemnoase – care urmează a fi debitate la dimensiunile cerute şi vor avea timp de uscare până la momentul folosirii lor.

Organizarea adunării de tineret de la sfârşitul anului 2009 a dovedit încă o dată marea nevoie pe care poporul nostru o are de un spaţiu adecvat pentru întruniri. Organizatorii au fost copleşiţi de numărul mare de solicitări de cazare, precum şi de interesul pe care tinerii îl au pentru asemenea reuniuni.

Salutăm cu bucurie dorinţa fraţilor de comuniune cu Dumnezeu şi cu cei de o credinţă cu ei şi interesul manifestat pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru care sunt dispuşi să vină în condiţii de iarnă, adesea cu mari sacrificii de la distanţe impresionante, înfruntând toate greutăţile şi situaţiile neprevăzute legate de deplasarea în acest anotimp.

Nedorind şi neputând a le spune celor care sunau pentru rezervări „Nu mai veniţi că nu mai sunt locuri libere”, i-am incurajat pe toţi să vină, chiar dacă faptic nu mai exista nici un loc de cazare care ar mai fi putut fi rezervat.

Tinerii dornici de participare au dat dovadă de multă înţelegere, manifestându-şi disponibilitatea de a dormi chiar pe saltele, şi mai mulţi într-o încăpere, bucuroşi fiind că li se poate oferi un spaţiu încălzit şi un loc de dormit – chiar dacă pentru aceasta era nevoie să renunţe la o parte din confortul obişnuit. Astfel, saltelele achiziţionate din Olanda şi-au aflat o bună utilitate chiar mai curând decât ne-am fi gândit sau aşteptat.

Toate aceste „semnale” pozitive şi mai ales interesul pentru asemenea întruniri scot în evidenţă nevoia creerii unui spaţiu de reuniuni adecvat, în care participanţii să se poată bucura de condiţii optime, pentru ca, nelimitaţi de spaţiu sau timp, să se poată dedica comuniunii cu Creatorul şi Cuvântul Său şi consolidării relaţiilor lor cu cei care sunt împreună peregrini cu ei pe aceeaşi cale îngustă a credinţei. Şi aceasta poate contribui la dobândirea şi creşterea acelei experienţe a relaţiei stânse cu Dumnezeu , care va fi o condiţie vitală pentru supravieţuirea spirituală în condiţiile de încercare extremă ce ne stau înainte.

Chiar şi în plină iarnă, Campusul s-a dovedit o gazdă ospitalieră pentru tinerii ieşiţi în natură pentru recreere şi admirarea frumuseţilor creaţiei lui Dumnezeu, oferindu-le un loc primitor pentru a se încălzi precum şi un ceai cald şi gustos, atât de binevenit după mai mult timp petrecut în aerul rece al iernii.

Odată cu domolirea frigului şi venirea primăverii, lucrările vor continua în acest proiect de realizare a unui centru misionar educaţional dedicat în special tinerilor, dar nu numai. Va fi nevoie de un ritm susţinut pentru finalizarea lucrărilor la timp, aşa încât sesiunea Conferinţei Generale din anul 2011 să poată să se desfăşoare în condiţii optime, la înălţimea deja celebrului spirit ospitalier al fraţilor din România.

În vreme ce, prin natura împrejurărilor, unii fraţi sunt mai direct şi intensiv implicaţi în realizarea acestui proiect, alţii, situaţi la o oarecare distanţă, pot contribui şi ei – dacă Duhul Sfânt îi îndeamnă la aceasta – prin darurile lor de bunăvoie la edificarea acestui aşezământ unic al bisericii noastre. Timpul e scurt, lucrul e mult şi resursele limitate, de aceea orice ajutor este mai mult decât binevenit. Ştim că Domnul poate face orice din „nimic”, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti, dar ne oferă favoarea de a-I fi colaboratori, ca în final să putem fi părtaşi bucuriei realizării unui proiect spre slava Sa.

Şi tu poţi face ceva pentru aceasta, şi tu poţi deveni partener cu Dumnezeu. Răspunde din toată inima apelului Său şi nu lăsa ca nimic şi nimeni să-ţi răpească această bucurie! Şi binecuvântarea Domnului te va însoţi… căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” 2 Cor. 9:7.